Category: Swift

Swift 4 – Serializare

Posted on by Stefan in Swift

Aplicațiile IOS au permanentă nevoie de comunicare peste rețea, fie către un server local sau internet.
Dacă până la SWIFT 4 lucrurile erau pre puțin standardizate, surpiza făcută de Apple este pe măsura așteptărilor.

Să începem discuția.

O aplicație IOS va trimite peste rețea date în format binar sau text. Pentru a realiza acest lucru are nevoie de convertirea instanțelor din aplicația locală într-un format diferit care este acceptat de mașina destinație. Acest proces de conversie a informațiilor locale în format inteligibil de către un server se numește SERIALIZARE. Apple propune un mecanism de encoding pentru a realiza această conversie și un mecanism invers de conversie a răspunsului venit de la server în informație inteligibilă în aplicație, numit decoding.

Protocoale necesare: Encodable & Decodable & Codable

Pentru a conforma o clasă la Codable trebuie ca toate proprietățile sale să fie în prealabil Codable.
Tipurile standard: Float, Int, String, Data, Date, URL sunt conforme cu Codable, prin urmare structura următoare este explicit Codable, suportând metodele init(from:) și encode(to:). 

struct Pescar:Codable {
    var nume: String
    var numarPermis: Int
}

Trebuie să specificăm faptul că tipurile Array, Dictionary sau Optional sunt Codable dacă ele conțin tipuri de date Codable.
Un mic exemplu în acest sens:

let pescarIncepator = Pescar(nume: "Danut", numarPermis: 1)
let jsonEncoder = JSONEncoder()
let jsonData = try jsonEncoder.encode(pescarIncepator)
print("JSON venit din Codable: /(jsonData)")
// JSON venit din Codable: 10 bytes

jsonData reprezintă formatul binar pe care-l va primi serverul și pe care-l va transforma ulterior în JSON-ul așteptat.
Dacă încercăm să afișăm conținutul jsonData vom obține de fapt doar o dimensiune a binarului care conține JSON-ul.
“Miezul” jsonData-ului poate fi afișat sub forma:

let jsonString = String(data: jsonData, encoding: .utf8)
print("JSON venit din Codable: /(jsonString)")
// JSON venit din Codable: {"nume":"Danut","numarPermis":1}

Raspunsul serverului trebuie decodificat pe cale inversă, folosind decode(_:from:)

let jsonDecoder = JSONDecoder()
let pescarAvansat = try jsonDecoder.decode(Pescar.self, from: jsonDataResponse)
// JSON venit din Codable: {"nume":"Dorulet","numarPermis":2}

Observații
1.jsonDataResponse este raspunsul furnizat de server ca urmare a unui request furnizat anterior.
2. decoder-ul are nevoie să cunoască spre ce tip va converti JSON-ul prin jsonDataResponse

Situație critică – în backend s-a modificat structura tabelei asociată pescarilor noștri astfel încât în acest moment câmpul numarPermis a fost redenumit în idPermis. Cum se poate gestiona o astfel de situație?

Swift 4 vine cu un protocol nou CodingKey și cu un enumeration special CodingKeys.
Ce avem de făcut astfel încât să serializăm instanța noastră de tip Pescar pentru ca pe server JSON-ul să conțină idPermis?
Vom modela un pic struct-ul nostru:

struct Pescar:Codable {
    var nume: String
    var numarPermis: Int
    
    enum CodingKeys: String, CodingKey {
        case nume 
        case numarPermis = "idPermis"
        
    }
}

Prin urmare, 

let pescarIncepator = Pescar(nume: "Danut", numarPermis: 1)
let jsonEncoder = JSONEncoder()
let jsonData = try jsonEncoder.encode(pescarIncepator)

let jsonString = String(data: jsonData, encoding: .utf8)
print("JSON venit din Codable: /(jsonString)")
// JSON venit din Codable: {"nume":"Danut","idPermis":1}
Share Button

SWIFT – VALUE TYPE vs REFERENCE TYPE

Posted on by Stefan in Swift

Conform Apple “Structures and Enumerations Are Value Types” iar mai jos că “Classes Are Reference Types”.

Explicatie pe scurt!

struct Informatii {
      var info: Int; 
}
var firstStruct = Informatii(info:3)
var secondStruct = firstStruct						
firstStruct.info = 10						
print("\(firstStruct.info), \(secondStruct.info)")	// prints "10, 3"

Struct-ul, la fel ca si ENUM si TUPLU în SWIFT, fiind de tip valoare, atunci cand este copiata va crea o instanță independentă care va avea propriul său conținut independent de cel al sursei din care s-a copiat. Un fel de clonă independentă am putea spune.

class Informatii {
      var info: Int; 
}
var firstObject = Informatii(info:3)
var secondObject = firstObject						
firstObject.info = 10						
print("\(firstObject.info), \(secondObject.info)")	// prints "10, 10"

Deși în acest caz vorbim doar de înlocuirea unui cuvânt din STRUCT în CLASS, deosebirile sunt remarcabile.

firstObject este o instanță de tip Informatii. Are o zonă de memorie alocată și practic este un pointer către acea zonă.
Atunci când executăm secondObject = firstObject, ambele fiind deci de instanțe de clasă adică de tip referință, secondObject va pointa de fapt către aceeași zonă de memorie în care pointa și firstObject. Orice modificare efectuată de firstObject se va oglindi în secondObject.

Share Button

UPDATE – Protocoale & extensii Swift

Posted on by Stefan in Swift

Vreau să exemplific puterea unui protocol în Swift.
Avem două clase, aparent fără nimic în comun:

class Pescar {
    var nume : String
    var numarPermis: String
}

class Color {
    var rosu : Int
    var verde : Int
    var albastru : Int
}

Vreau să le convertim pe fiecare la String pentru a avea un output decent și corect pentru situații de genul:

print(Pescar(...)) 
print(Color(...))

Swift implementează un protocol exact pentru acest caz numit CustomStringConvertible. Prin urmare, vom extinde clasele noastre cu ajutorul acestui protocol CustomStringConvertible astfel încât print-ul pe clase sa fie custom:

extension Pescar : CustomStringConvertible {
    var description : String { get { return "Nume pescar: \(nume) - numar de permis: \(numarPermis)" } }
}

extension Color : CustomStringConvertible {
    var description : String { get { return "Color: \(rosu) -  \(verde) - \(albastru)" } }
}

Prin urmare, vom avea:

let pescarulGica = Pescar(nume: "Gica", numarPermis: "1234")

print(pescarulGica) // Nume pescar: Gica - numar de permis: 1234

și 

let codCuloareCustom = Color(rosu: 23, verde: 45, albastru: 52)

print(codCuloareCustom) // Color: 23 -  45 - 52
Share Button

Protocoale si extensii – Swift 3

Posted on by Stefan in Swift

De ce este nevoie să introducem protocoale în Swift atât timp cât avem de-a face cu clase și putem subclasa?
Swift este Protocol Object Oriented. În Swift protocoalele reprezintă o modalitate bună de a defini un set de funcționalități necesare pe care clasele sau structurile le pot adopta.
Pentru a fi mai clari, un protocol oferă informații despre ce poate face o clasă, nu neapărat ce este o clasă.

De ce protocol și nu sub-clasare?

Să luăm un exemplu de sub-clasare:

class Animal {
    func ceZgomotFace() { fatalError("Implementeaza cod pentru functie!") }
}

Bun, avem deci de-a face cu o clasa abstractă care nu poate fi instanțiată direct ci de către subclase.

Acum introducem o subclasă numită Caine care va încărca metoda ceZgomotFace

class Caine: Animal {
    override func ceZgomotFace() { print("HamHam!") }
}

let rex = Caine()
rex.ceZgomotFace() //prints "HamHam!"

Ce se întâmplă dacă ori uităm să încărcăm în subclasă metoda ceZgomotFace sau să apelăm direct o instanță de Animal?

let iepure = Animal()
iepure.ceZgomotFace() //CRASH

class Cat: Animal { }
let pisi = Cat()
pisi.ceZgomotFace() //CRASH

Prin urmare, aspectul cel mai deranjant este că în orice subclasă am avea pentru o clasă abstractă, trebuie să implementăm metodele din clasa mamă – Animal.

Swift vine cu o abordare interesantă în acest caz – protocolul.

protocol Sunet {
    func ceZgomotFace() 
}

Nu ne interesează în acest moment de ce tip este și cine va implementa protocolul Sunet, important pentru noi va fi doar faptul că metoda ceZgomotFace va fi definită în clasa conformă cu protocolul. 

class Caine: Sunet {
    func ceZgomotFace() {
        print("Woof!")
    }
}
 
class Arbore: Sunet {
    func ceZgomotFace() {
        print("Fasssss!")
    }
}
 
class iPhone: Sunet {
    func ceZgomotFace() {
        print("Clinc-clinc!")
    }
}

Nimic spectaculos până acum. Cam același lucru-l fac și subclasele.

Dar… avem protocol extensions care de fapt definește Swift ca și limbaj obiectual orientat protocol.

class Fiinta {
    func mananca() {
    print("mi-e foame!")
    }
}

protocol Sunet {
    func ceZgomotFace() 
}

Avem o clasă Fiinta care implementează metoda mananca() și un protocol Sunet pe care dacă cineva îl va folosi va trebuie să implementeze ceZgomotFace() 

extension Sunet where Self: Fiinta {
    func rade() {
        print("HAHA!");
    }

    func plange() {
        print("HOHO!");
    }
}

Extensia protocolului Sunet va fi valabilă doar pentru clasa Ființă și pentru subclasele sale, doar ele având acces la metodele rade și plange

Și acum să vedem puterea protocolului.

class Om : Fiinta, Sunet { 
    func ceZgomotFace() {
        print("Pot face ce zgomot vreau!");
    }
}

class Iphone : NSObject, Sunet { 
    func ceZgomotFace() {
        print("Clinc-clinc!");
    }
}

Clasa Om va mosteni clasa de baza Fiinta și, de asemenea, va putea folosi toate metodele din extensia Sunet.
Prin urmare, o instanta Om va putea accesa metodele din extensia Sunet: rade() și plange() dar va implementa și metoda din protocol – ceZgomotFace().

Prin urmare,

let georgel = Om()
georgel.ceZgomotFace() // Pot face ce zgomot vreau!
georgel.rade() // HAHA!
georgel.plange() // HOHO!

Clasa Greiere va putea folosi doar metodele definite în protocolul Sunet, neavând acces la extensia de protocol deoarece nu are ca Fiinta ca și clasă de bază.

Share Button

NotificationCenter – transmiterea de mesaje în interiorul aplicației – SWIFT 3

Posted on by Stefan in Swift

Am următorul context: atunci când un utilizator se autentifică, aplicația trebuie să “știe” acest lucru și să execute un task în consecință.
Acest lucru poate fi realizat prin “postarea” unei notificări la autentificare reușită.
În acest sens:

1. Definim un Notification.Name – “UtilizatorAutentificat”. Acesta nu este String, el putând fi folosit oriunde e cerut un Notification.Name.

let myNotification = Notification.Name(rawValue:"UtilizatorAutentificat")

2. “Observăm” apariția notificării mele numită anterior myNotification, atunci când ea va apărea fiind apelată metoda catchNotification 

let nc = NotificationCenter.default
nc.addObserver(self,selector: #selector(catchNotification),name: myNotification,object: nil)

3. Definim metoda catchNotification, apelată la generarea notificării:

func catchNotification() {
    print("Catch notification")
}

4. În momentul în care user-ul s-a autentificat postăm notificarea noastră definită ca myNotification

let nc = NotificationCenter.default
nc.post(name: Notification.Name(myNotification), object: nil)
Share Button