Swift 4 – Cât de util este closure în UiAlertController?

UIAlertController

Vorbeam acum ceva timp despre closure într-un context mai didactic. De curând am avut nevoie pentru a oferi o explicație despre closure într-un context ceva mai amplu.

Cadrul în care se desfășoară activitatea noastră este următorul:

 

Sunt într-un ViewController – VC1 – și apăsând pe un Button (pasul 1) ajungem într-un al doilea ViewControoler – VC2. În acest al doilea VC trebuie sa completăm câteva detalii să zicem – nume și email și să le aruncăm peste rețea (pasul 2). Serverul procesează ceea ce i-am trimis noi și ne răspunde (pasul 3) cu un mesaj de “succes“.

În momentul în primim mesajul de “succes” deschidem un UIAlertController (pasul 4) care imi arată mesajul primit. La apăsarea butonului de OK (pasul 5) trebuie sa eliberăm VC2 și să ne întoarcem în VC1.

Ce problemă avem la pasul 5? Operațiunea de eliberare a VC2 trebuie făcută în momentul în care se face click pe OK, nu în momentul în care se afisează UIAlertController-ul.

Funcția care face afișarea UIAlertController-ului este definită într-un Alertmanager astfel:

static func showGenericDialog(_ message: String, viewController: UIViewController, completionHandler: @escaping () -> Void ) {
        
        let alert = UIAlertController(title: "TITLE", message: message, preferredStyle: UIAlertControllerStyle.alert)
        let okAction: UIAlertAction = UIAlertAction(title: "Ok", style: .default, handler: { (action: UIAlertAction) in
            completionHandler()
            
        })
        alert.addAction(okAction)
        OperationQueue.main.addOperation {
            viewController.present(alert, animated: true, completion: nil)
        }
        
    }

Ce se observă? Am definit în okAction un UIAlertAction cu un handler care se va “activa” atunci când se apasă pe okAction. Acțiunea din handler, funcția anonimă prezentă acolo va fi implementată în momentul în care această funcție este apelată.

Prin urmare, avem un minunat closure în momentul în care vom apela funcția showGenericDialog:

AlertManager.showGenericDialog(message, viewController: self!,completionHandler: {
                            self?.dismiss(animated: true, completion: nil)
                        })

Avem prin urmare cu ajutorul funcției anonime trecerea de la VC2 la VC1 atunci când utilizatorul face click pe butonul de OK.

Share Button

XCODE 9 – Main Thread Checker

Tocmai ce am receptționat următoarea avertizare în XCode:

XCode- Main Thread only

si am considerat oportun momentul de a explica un pic ce înseamnă aceste avertizări noi de culoare violet care apar în XCode.

În XCode 9, Apple aduce un nou tool numit Main Thread Checker, specificând faptul că “Main Thread Checker Detects invalid use of AppKit, UIKit, and other APIs from a background thread.

Să detaliem un pic acest nou tool din XCode 9. Apple a proiectat câteva din framework-urile sale pentru a funcționa doar în main thread, utilizarea acestora în background thread fiind foarte delicată. Mai pe românește va îngheța ecranul aplicației. Dacă până la versiunea 9 a XCode-ului această problemă trebuia gestionată exclusiv de developer, de la versiunea 9 în sus, XCode-ul ne dă un mic bobărnac în acest sens.

Exemplul celor de la Apple este similar cu problema pe care o am eu:

 

let task = URLSession.shared.dataTask(with: url) { (data, response, error) in
   if let data = data {      
      self.label.text = "\(data.count) bytes downloaded"
      // Error: label updated on background thread   
   }
}
task.resume()

Ideea este că vreau să modific o etichetă în UI asteptând după completion handler. Dacă răspunsul de la server întârzie, implicit voi avea o problemă cu UI deoarece ea nu este funcțională decât după ce termin completion handler-ul. Acțiunea de networking din background îmi provoacă probleme!

Main Thread Checker din XCode 9 vine tocmai cu o mică avertizare în acest sens:  runtime: UI API called from background thread: UILabel.text must be used from main thread only, sugerându-ne și ceea ce trebuie făcut: să mutăm în main thread acțiunea de UI, fără a compromite integritatea aplicației:

 

let task = URLSession.shared.dataTask(with: url) { (data, response, error) in
   if let data = data {    
      DispatchQueue.main.async {  
      self.label.text = "\(data.count) bytes downloaded"
      }
   }
}
task.resume()

 

Concluzia este următoarea: dacă avem activități de UI care asteaptă un mesaj din o activitate de background thread, e recomandată trecerea activității de UI în main thread folosind DispatchQueue.main.async

Share Button

Swift 4 – Serializare

Aplicațiile IOS au permanentă nevoie de comunicare peste rețea, fie către un server local sau internet.
Dacă până la SWIFT 4 lucrurile erau pre puțin standardizate, surpiza făcută de Apple este pe măsura așteptărilor.

Să începem discuția.

O aplicație IOS va trimite peste rețea date în format binar sau text. Pentru a realiza acest lucru are nevoie de convertirea instanțelor din aplicația locală într-un format diferit care este acceptat de mașina destinație. Acest proces de conversie a informațiilor locale în format inteligibil de către un server se numește SERIALIZARE. Apple propune un mecanism de encoding pentru a realiza această conversie și un mecanism invers de conversie a răspunsului venit de la server în informație inteligibilă în aplicație, numit decoding.

Protocoale necesare: Encodable & Decodable & Codable

Pentru a conforma o clasă la Codable trebuie ca toate proprietățile sale să fie în prealabil Codable.
Tipurile standard: Float, Int, String, Data, Date, URL sunt conforme cu Codable, prin urmare structura următoare este explicit Codable, suportând metodele init(from:) și encode(to:).

struct Pescar:Codable {
    var nume: String
    var numarPermis: Int
}

Trebuie să specificăm faptul că tipurile Array, Dictionary sau Optional sunt Codable dacă ele conțin tipuri de date Codable.
Un mic exemplu în acest sens:

let pescarIncepator = Pescar(nume: "Danut", numarPermis: 1)
let jsonEncoder = JSONEncoder()
let jsonData = try jsonEncoder.encode(pescarIncepator)
print("JSON venit din Codable: /(jsonData)")
// JSON venit din Codable: 10 bytes

jsonData reprezintă formatul binar pe care-l va primi serverul și pe care-l va transforma ulterior în JSON-ul așteptat.
Dacă încercăm să afișăm conținutul jsonData vom obține de fapt doar o dimensiune a binarului care conține JSON-ul.
“Miezul” jsonData-ului poate fi afișat sub forma:

let jsonString = String(data: jsonData, encoding: .utf8)
print("JSON venit din Codable: /(jsonString)")
// JSON venit din Codable: {"nume":"Danut","numarPermis":1}

Raspunsul serverului trebuie decodificat pe cale inversă, folosind decode(_:from:)

let jsonDecoder = JSONDecoder()
let pescarAvansat = try jsonDecoder.decode(Pescar.self, from: jsonDataResponse)
// JSON venit din Codable: {"nume":"Dorulet","numarPermis":2}

Observații
1.jsonDataResponse este raspunsul furnizat de server ca urmare a unui request furnizat anterior.
2. decoder-ul are nevoie să cunoască spre ce tip va converti JSON-ul prin jsonDataResponse

Situație critică – în backend s-a modificat structura tabelei asociată pescarilor noștri astfel încât în acest moment câmpul numarPermis a fost redenumit în idPermis. Cum se poate gestiona o astfel de situație?

Swift 4 vine cu un protocol nou CodingKey și cu un enumeration special CodingKeys.
Ce avem de făcut astfel încât să serializăm instanța noastră de tip Pescar pentru ca pe server JSON-ul să conțină idPermis?
Vom modela un pic struct-ul nostru:

struct Pescar:Codable {
    var nume: String
    var numarPermis: Int
    
    enum CodingKeys: String, CodingKey {
        case nume 
        case numarPermis = "idPermis"
        
    }
}

Prin urmare,

let pescarIncepator = Pescar(nume: "Danut", numarPermis: 1)
let jsonEncoder = JSONEncoder()
let jsonData = try jsonEncoder.encode(pescarIncepator)

let jsonString = String(data: jsonData, encoding: .utf8)
print("JSON venit din Codable: /(jsonString)")
// JSON venit din Codable: {"nume":"Danut","idPermis":1}

Share Button

SWIFT – VALUE TYPE vs REFERENCE TYPE

Conform Apple “Structures and Enumerations Are Value Types” iar mai jos că “Classes Are Reference Types”.

Explicatie pe scurt!

struct Informatii {
      var info: Int; 
}
var firstStruct = Informatii(info:3)
var secondStruct = firstStruct						
firstStruct.info = 10						
print("\(firstStruct.info), \(secondStruct.info)")	// prints "10, 3"

Struct-ul, la fel ca si ENUM si TUPLU în SWIFT, fiind de tip valoare, atunci cand este copiata va crea o instanță independentă care va avea propriul său conținut independent de cel al sursei din care s-a copiat. Un fel de clonă independentă am putea spune.

class Informatii {
      var info: Int; 
}
var firstObject = Informatii(info:3)
var secondObject = firstObject						
firstObject.info = 10						
print("\(firstObject.info), \(secondObject.info)")	// prints "10, 10"

Deși în acest caz vorbim doar de înlocuirea unui cuvânt din STRUCT în CLASS, deosebirile sunt remarcabile.

firstObject este o instanță de tip Informatii. Are o zonă de memorie alocată și practic este un pointer către acea zonă.
Atunci când executăm secondObject = firstObject, ambele fiind deci de instanțe de clasă adică de tip referință, secondObject va pointa de fapt către aceeași zonă de memorie în care pointa și firstObject. Orice modificare efectuată de firstObject se va oglindi în secondObject.

Share Button

UPDATE – Protocoale & extensii Swift

Vreau să exemplific puterea unui protocol în Swift.
Avem două clase, aparent fără nimic în comun:

class Pescar {
    var nume : String
    var numarPermis: String
}
class Color {
    var rosu : Int
    var verde : Int
    var albastru : Int
}

Vreau să le convertim pe fiecare la String pentru a avea un output decent și corect pentru situații de genul:

print(Pescar(...)) 
print(Color(...))

Swift implementează un protocol exact pentru acest caz numit CustomStringConvertible. Prin urmare, vom extinde clasele noastre cu ajutorul acestui protocol CustomStringConvertible astfel încât print-ul pe clase sa fie custom:

extension Pescar : CustomStringConvertible {
    var description : String { get { return "Nume pescar: \(nume) - numar de permis: \(numarPermis)" } }
}
extension Color : CustomStringConvertible {
    var description : String { get { return "Color: \(rosu) -  \(verde) - \(albastru)" } }
}

Prin urmare, vom avea:

let pescarulGica = Pescar(nume: "Gica", numarPermis: "1234")

print(pescarulGica) // Nume pescar: Gica - numar de permis: 1234

și

let codCuloareCustom = Color(rosu: 23, verde: 45, albastru: 52)

print(codCuloareCustom) // Color: 23 -  45 - 52
Share Button